Tot la inceputul secolului trecut, pe platoul intins al Cotrocenilor se va construi un aerodrom. O parte din acesta se intindea pe portiunea de inceput a cartierului Drumul Taberei.  Aurel Vlaicu, a decolat de aici cu avionul construit de el, la data de 17 iunie 1910. Un singur hangar a rezistat pana in anii ’70, fiind depozitata mobila. Dar, intr-o noapte, din cauze care imi scapa, a ars pana-n temelii. Ruinele lui le putem obseva si acum printre blocurile de la inceputul cartierului. Intre acestea, locatari ingeniosi si-au amenajat gradini.

Revenind la inceputul secolului trecut, pe langa taberele militare, incet-incet, incep sa apara case taranesti, cu gradini, multa vegetatie, iar actualul Bulevard Drumul Taberei era o biata straduta serpuita, prafuita, de pamant batatorit. Cocosii cantau in voie, iar vitele se intorceau in amurgul zilelor de vara de la pascut. Un peisaj rural, idilic, care in timp, a fost inlocuit de blocuri.

Mutandu-ne mai spre periferia cartierului, ajungem in dreptul statiei “Izvorul Muntelui” (prima de la Moghioros, mergand spre Romancierilor. In aceste locuri era si un depozit militar uitat. De unde stiu acest lucru? Pentru ca abia intrasem in clasa I, in 1978, cand in curtea scolii la care invatam, 191, s-a descoperit munitie si armament din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Va dati seama ce a urmat: scoala a fost inchisa, s-a golit depozitul de tot ce era in el si s-a investigat cu atentie marita restul terenului din curtea scolii. Nu s-a mai gasit nimic altceva.

Intorcandu-ne imediat dupa instaurarea puterii comuniste in 1945, vedem cum treptat dispare economia libera si competitiva capitalista. Asistam la transformarea ei in economie socialista supercentralizata. Are loc o dezvoltare fortata a industriei, creandu-se premizele afluxului unui mare numar de oameni in locurile puternic industrializate. Bucurestiul intra in aceasta categorie, construindu-se in perioada anilor ‘50-’70 platforme industriale imense. Pe langa intreprinderile nationalizate in 1948 (Lemaitre devenit Timpuri Noi, Malaxa a devenit 23 August) , au fost infiintate noi intreprinderi (Policolor, Autobuzul, Danubiana, CIL Pipera, Turbomecanica). Un rol deosebit in aceasta perioada in economia orasului, l-a avut industria de constructii-montaj, numarul de salariati crescand de la 39.700 in 1950 la peste 97.000 in 1983. Avand in vedere ca pana in 1950, principalele ramuri industriale dezvoltate in Bucuresti, erau industria usoara si alimentara (57.9%), industria chimica (24.1%), in 1982, chimia reprezenta 55 % din totalul structurii industriale. Ritmul mediu anual de crestere al sectorului industrial a fost enorm si a implicat costuri uriase.

Acei salariati care au fost absorbiti in industrie si in ramurile colaterale conexe (cercetare, sanatate etc) trebuiau sa locuiasca undeva. Si astfel  a aparut nevoia acelor asa-zise cartiere-dormitoare. Unul dintre acestea este Drumul Taberei.

La sfarsitul anilor ’50 au inceput constructiile de blocuri, dinspre Cotroceni spre Domnesti. Astfel, in 1983, cand s-au finisat ultimele blocuri, cartierul ajunsese la limita sa maxima in vest data de Strada Oltului si se construisera in jur de 63.000 apartamente.

Granitele cartierului Drumul Taberei

Limita estica si nordica a lui sunt date de calea ferata, care ajunge mai apoi pana in Gara Progresul, in extremitatea sudica a Capitalei.

Ca limita vestica avem Valea Lunga, B-dul Timisoara, Valea Oltului.

Intinderea sudica a cartierului Drumul Taberei este delimitata de strazile: Prelungirea Ghencea, Brasov (pana la Tricodava), 1 Mai (fosta Compozitorilor), Aleea Haiducului si apoi B-dul Drumul Taberei, pana la intersectia cu calea ferata la Razoare.

Pentru a urmari pe harta limitele cartierului, click aici .

Descrierea cartierului Drumul Taberei

Climatul acestor locuri este temperat continental, in trecut existand variatii mari de temperatura de la vara la iarna. In prezent, in urma incalzirii globale, tindem sa ajungem la numai 2 anotimpuri: cel cald si cel rece, cu variatii mici de temperatura.

Fiind un cartier relativ vechi si mai aerisit, in sensul ca nu predomina blocurile inghesuite de 10 etaje,  este plin de vegetatie. Pe langa aceasta, mai intalnim si parcul Drumul Taberei care se intinde pe o suprafata de 30 ha, cu un mic lac artificial, precum si un strand - celebrul “3 Ligheane”. Toate cele amintite mai sus insumate, asigura cartierului, in verile cele mai caniculare, cateva grade mai putin decat in restul capitalei…

Din punct de vedere al distractiei, Drumul Taberei este foarte diversificat. Iarna se poate patina in vecinatatea Pietei Drumul Taberei, indiferent de temperatura ambientala. Pentru restul anului avem multe terase sau restaurante cochete in care sa petrecem clipe placute. Nu in ultimul rand, in imediata vecinatate exista deja un mall (Plaza Romania), iar cel de-al doilea (Cotroceni Park) este in constructie. Este unicul cartier din Bucuresti ce are doua mall-uri. Si daca dorim ceva adrenalina, gasim un teren de Paint-Ball, in zona de vest a cartierului Drumul Taberei.

Conform unei harti acustice a Bucurestiului ce se va finaliza in curand, Drumul Taberei este cel mai linistit cartier, aici inregistrandu-se doar 53 decibeli. Media pentru Bucuresti este de 70 de decibeli. Pentru o mai buna intelegere, va mai prezint si alte date in acest sens: Militari: Valea Cascadelor - Preciziei: 67-75 decibeli, Titulescu - Calea Grivitei: 66-76 decibeli, cu o medie de 72 decibeli; Ferdinand - Mihai Bravu: 68-78 decibeli, cu o medie de 71 decibeli; Sos. Oltenitei - Sura Mare: 65-75 decibeli, cu o medie de 70 decibeli.

Concluzie

Pentru mine, Drumul Taberei este cartierul in care am copilarit, am crescut, am invatat in clasele I-VIII, m-am indragostit prima oara, m-am format ca om si… imi place foarte mult. Acesta este principalul motiv pentru care am pus in practica acest proiect, www.Drumul-Taberei.info.